DELTA DUNARII
natura, istorie, civilizatie

Aspecte etnografice din perspectiva coetnicitatii

A. Asezarea si gospodaria . Cercetarile etnografice evidentiaza un raport de interdependenta între asezare / gospodarie - de pe o parte si mediul geografic, conditiile economice, istorice si demografice - pe de alta parte si care, evident, s-au manifestat în timp în forme diferite.

Din aceasta perspectiva, subliniem ca asezarile si gospodariile din Delta Dunarii se caracterizeaza printr-o anumita structura si textura care tine predominant de mediul geografic si numai partial de etnia care locuieste în asezarea respectiva.

Conditiile de mediu au determinat o anume structura a asezarii si a practicarii ocupatiilor, fapt ce ne permite ca pentru acest aspect de viata sociala sa subliniem manifestarea similitudinii - ca fapt al conlocuirii etnice, aspectul diferentierii fiind reprezentat într-un procent unic, drept nota particulara.

Similitudinea se releva din tipologia asezarilor în raport de structura si textura - pe de o parte - si a functiilor economice, pe de alta parte

Având în vedere structura mentionam existenta în Delta Dunarii a satelor de tip:

•  rasfirat (Baltenii de Jos, Ilgani, Plaur, Salceni, Crisan, Pardina, Patlageanca, Cardon);

•  adunat (Chilia Veche, Sf. Gheorghe, Letea, C.A. Rosetti).

Factorii naturali si economici au influentat nu numai structura asezarilor ci si textura si forma acestora. În acest sens se disting:

•  sate cu textura neregulata, mai ales în partea lor veche centrala (Letea, C.A. Rosetti, Sf. Gheorghe, Chilia Veche, Caraorman);

•  sate cu textura liniara, pe grindurile fluviatile (Vulturi, Maliuc, Partizani, Crisan, Mila 23, Gorgova etc.).

Diferenta, ca fapt al zonei de conlocuire etnica, apare la nivelul asezarii într-un procent unic si se defineste ca o nota particulara. Avem astfel:

•  tipul de textura regulata si trama stradala ordonata: ex. Periprava, sat cu populatie lipoveneasca, se prezinta ca o localitate de tip geometric, cu strazi paralele orientate catre bratul Chilia, intersectate de altele doua. Aceasta nota particulara este determinata de posibilitatea limitelor de dezvoltare a asezarii.

Din punct de vedere economic, în zona Deltei Dunarii distingem asezari cu functii mixte.

În aceste localitati, activitatile agricole (cultivarea pamântului si cresterea animalelor) se îmbina în proportii diferite cu piscicultura, prelucrarea unor resurse naturale. Astfel, în raport de conditiile geografice, se observa diferentei de practicare a ocupatiilor de fiecare data una devenind predominanta.

Structura gospodariei este determinata de un complex de factori care actioneaza în interdependenta si anume: habitatul în care este amplasata vechimea asezarii, tipul de asezare în raport de structura, textura si functia economica; ocupatia de baza a locuitorilor, etapa în care a fost constituita gospodaria si fazele de conturare ale structurii ei, etnia gospodarului.

Având în vedere aspectele referitoare la structura gospodariei si ca abordarea se face din perspectiva unei zone de locuire interetnica surprindem drept fenomene caracteristice:

•  similitudini

•  diferente

Similitudinile se contureaza din urmatoarele aspecte ale structurii gospodarie:

•  segmentarea spatiului gospodariei în: curtea casei, oborul (curtea animalelor), gradina, fapt ce tine de necesitati si de ocupatia de baza a locuitorilor;

•  prezenta urmatoarelor elemente ale gospodariei: casa, bucataria de iarna, bucataria de vara ("cuhnia"), cuptorul, magazia, grajdul (damul) pentru cai, saiaua pentru oi, curnicul pentru pasari.

•  orientarea casei fata de drum

•  orientarea constructiilor anexe în raport de locuinta. În acest caz subliniem faptul ca în general nu exista o regula în amplasarea acestora, frecvent aceasta se face în raport de necesitati, de caile de acces, variind de la o localitate la alta.

Diferentele care se manifesta în structura gospodariei sunt reprezentate de doua situatii care imprima trasaturii de diferenta si pe cea de specificitate:

•  lipsa constructiilor economice (grajdurile s.a.) sau dimensiunile lor reduse în localitati în care ocupatia de baza era pescuitul, iar animalele erau tinute în balta;

•  prezenta în structura gospodariei a unei constructii tipice "baia / bania" (în localitatile cu populatie lipoveneasca).

Locuinta

Planitatea si elevatia

Caracteristicilor generale ale arhitecturii li se subordoneaza trasaturile particulare ale fiecarei etnii, astfel încât se evidentiaza:

•  similitudini

•  diferente

•  aculturatie

Similitudinile se releva din:

•  materiale si tehnici de constructie: referitor la acest aspect subliniem faptul ca materialele utilizate sunt: pamântul (lutul), lemnul, stuful, iar în ce priveste tehnicile de constructie întâlnim: case construite pe furci cu stâlpi de stejar sau salcâm; case construite din ceamur; case din chirpici.

Prezentam în detaliu tehnicile de constructie: Casele construite pe furci cu stâlpi de stejar sau de salcâm. Stâlpi dispusi pe conturul casei si al peretilor se îngroapa în pamânt 0,40 m si se fixeaza între ei cu trei rânduri de leturi; pe acestia se leaga cu sârma snopii de stuf peste care se lipesc câteva straturi de ceamur. Casele construite din ceamur ­ ceamurul se pregateste pe marginea apei sau în curte cu pamânt adus din câmp sau din gradina, care se amesteca cu paie si apa, apoi se framânta cu caii; casele vechi nu au fundatii; ceamurul se aseaza în 5-6 rânduri si fiecare se lasa la uscat o saptamâna. Dupa ce s-au uscat, peretii se îndreapta cu cazmaua si se finiseaza cu trei rânduri de lut; unul cu paie, altul cu pleava si ultimul cu balega de cal; casele din chirpici - tehnica înaltarii casei din chirpici (caramizi din ceamur uscat la soare, este mai noua). Acestea au fundatia din piatra si se ridica pe o platforma de pamânt ca sa fie ocrotite de umezeala. Destul de frecvent se construiesc si case din ceamur si chirpici; acestea au la baza si sus sau numai la partea superioara câte un rând de ceamur, între care se aseaza mai multe rânduri de chirpici. La o casa cu trei încaperi, cu centura de ceamur intra 700 bucati de chirpici. Numai la unele case doua treimi din pereti sunt facute din ceamur, peste care se pun 4-5 rânduri de chirpici si apoi o centura din ceamur. Sunt si case noi cu peretii în lungime din ceamur.

Acoperisul este în doua ape, iar învelitoarea este din stuf batut "nemteste" sau "ruseste". Alaturi de acest material tipic traditional apar si materialele noi pentru învelitoare: tabla, tigla, azbociment. Peretii caselor se spoiesc cu var în care se amesteca putina sineala.

•  planimetria casei: în ce priveste acest aspect, mentionam ca atât la casa populatiei românesti, cât si la acea a populatiei lipovenesti sau ucrainene, a avut lor o dezvoltare pe lungime, dominanta ca frecventa fiind casa cu tinda mediana si doua camere, cu unele variatii (ex.: tinda retrasa formând o mica prispa între camere):

•  elemente din structura casei

C1 - prezenta prispei în planul caselor românesti, lipovenesti si ucrainene

C2 - prezenta stâlpilor pe toata lungimea prispei în planul caselor românesti, lipovenesti, ucrainene

C3 - lipsa prispei (mai rar) apare în planul caselor românesti si ucrainene

C4 - decorul arhitectural în lemn (tehnica traforului) îl întâlnim atât la casa româneasca, cât si la cea lipoveneasca sau ucraineana

Diferente

•  elemente din structura casei: având în vedere tipologia casei, în ansamblul ei, subliniem diferentele:

a1 - prispa întinsa pe latura îngusta întâlnita la populatia ucraineana si mai rar la populatia româneasca;

a2 - prispa iesita în structura, având diferite dimensiuni si, luând uneori marimea unei banci, este întâlnita în structura caselor lipovenesti (întâlnim însa si sate cu populatia lipoveneasca unde acest element lipseste), dar în plan general - în arealul R.B.D.D. a zonei limitrofe, aspectul este tipic caselor lipovenesti;

a3 - decorul în lemn traforat este diferit aplicat si reprezentat prin motive diferite. Astfel, întâlnim frontonul având în partea superioara motive în forma de lira (la Sf. Gheorghe sau Mila 23), dar si motive fitomorfe stilizate si reprezentate în forma de raze si dispuse pe suprafata timpanului (Chilia, Mila 23). De asemenea amintim "floraria" simpla la pazia casei, în întregul areal, indiferent de etnia preponderenta în localitate.

Aculturatie: aspectul la care se referim îl constituie în interiorul locuintei, a unui element constitutiv si anume asa-numita "lijanca". Aceasta este un gen de pat de pamânt construit lânga soba si care se încalzeste în timpul ierni datorita unei instalatii originale si constructii cu totul ingenioasa. Caracteristica populatiei slave (ucraineana si/sau lipoveneasca) "lijanca" se întâlneste acum si în casele românesti fiind un element preluat si adoptat, corespunzând necesitatilor.

. : . sus

B. V estimentatia. Similitudinile relevate din vestimentatia celor trei etnii care locuiesc în satele studiate, se datoreaza faptului ca - la fel ca în întreg arealul Deltei Dunarii ­si aici s-a purtat o vestimentatie confectionata din materiale industriale si cu o anume influenta a modei orasenesti. Memoria colectivitatii nu retine ca la sfârsitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea sa se fi purtat un port popular confectionat în gospodaria taraneasca. Desigur ca acest fapt etnografic s-a datorat unei convietuiri în aceleasi conditii socio-istorice si economice care a început foarte devreme. Nu întâmplator utilizam termenul de vestimentatie si nu pe cel de port popular, acesta din urma fiind asociat în etnologie cu alte caracteristici de confectionare, cu alte functii si semnificatii. Observam - din cercetarile de teren - ca difera doar terminologia, în sensul ca avem un termen românesc si altul slav; în acest sens exemplificam: camasa ("rubasca"), fusta ("iubca"), rochia ("platia").

Din perspectiva influentei orasenesti, subliniem faptul ca dupa 1930 în vestimentatia populatiei din acest microareal ca si al întregii delte (mai ales în ce priveste populatia româneasca si ucraineana) apar anumite elemente noi: rochia confectionata din lâna tesuta în casa este înlocuita cu cea din materiale industriale si era cusuta, în general, la Izmail, Chilia (de fapt Chilia Noua), Tulcea: rochia începe sa fie înlocuita de fusta cu volan cret si de bluza cu croiala simpla. În ce priveste vestimentatia barbateasca. croiul pantalonilor era cel "nemtesc" cu linia obisnuita a celui de azi, dar mai largi în partea de jos, haina groasa de iarna avea de asemenea croiala apropiata celei de astazi. Aceste aspecte releva faptul ca deja la începutul secolului al XX-lea, costumul acestei populatii purta însemnele unei vestimentatii cu influente orasenesti, fenomenul accentuându-se în jurul anilor 1925-1930.

Se impune sa mentionam si în cadrul vestimentatiei un aspect ce se evidentiaza din comparatia vestimentatiei cu cea din arealul comunei C. A. Rosetti. ­

Ca rezultat al comparatiei si a aspectului preponderent în arealul studiat mentionam:

- similitudini - în vestimentatia celor trei etnii (influenta foarte devreme a modei orasenesti, a materialelor industriale); în contextul acestor similitudini detasam numai câteva elemente particulare ale vestimentatiei lipovenesti ("pois "­ul = brâul, "chicica" = legatura de cap a femeii pusa direct pe cap) celelalte fiind înlocuite cu o vestimentatie, deseori, contemporana.

- diferenta - manifestata ca o nota particulara în cadrul faptului general al similitudinilor nu apare la nivelul vestimentatiei celor trei populatii cât la nivelul microarealelor, si numai pentru o secventa. În acest sens exemplificam: în arealul comunei C. A. Rosetti, populatia lipoveneasca (la Sfistofca) pastreaza în procent de 80-90% vestimentatia traditionala, chiar daca sunt materiale noi si îndeosebi momentele ceremoniale legate de purtarea acestei vestimentatii. În microarealul studiat, populatia lipoveneasca pastreaza - cum am amintit - doar câteva elemente: "pois"-ul (brâul) sau "chicica" (legatura de cap a femeii prin care ,,se fixeaza" trecerea femeii în rândul nevestelor). Tot mai mult populatia lipoveneascà foloseste aici vestimentatia contemporana. Si în zilele de sarbatoare - aflam din teren - este folosita vestimentatia contemporana. Faptul se datoreaza ca în aceste sate populatia lipoveneasca nu a constituit un nucleu puternic, nu a fost izolata (ca la Sfistofca), iar miscarile de populatie si apropierea de oras a determinat disparitia unora din piesele de vestimentatie traditionala (materiale, dar îndeosebi structura morfologica).

Includem în acelasi aspect al diferentei, la nivelul microarealelor, si nu al etniilor, un aspect al vestimentatiei ce tine de influenta populatiei ucrainene. In unele sate (Chilia, Sf. Gheorghe) cu populatie mixta (româna si ucraineana) apare în costumul barbatesc "camasa cu manisca" (o bucata de pânza aplicata peste pieptii camasii si la mansete) care apartine ca nota originala populatiei ucrainene si pe care populatia româneasca a acceptat-o. Spre deosebire de satele amintite, populatia ucraineana nu da informatii despre un astfel de element vestimentar. Consideram ca fenomenul este generat ca si în alte situatii de numarul variabil al populatiei ucrainene si care nu s-a prezentat niciodata ca un grup omogen si conservator; de miscarile de populati e,de apropierea de oras, de influenta comertului acut cu Izmailul, cu Chilia (este vorba de Chilia Noua) si cu Basarabia, în genere.

La nivelul acestui areal nu putem discuta despre pastrarea vestimentatiei traditionale, nici macar pentru zilele de sarbatoare. Vestimentatia contemporanà cu anumite piese realizate în gospodarie (veste sau ilice împletite, ciorapi din lâna împletiti s.a.) se remarca drept un aspect firesc de viata sociala în satele ce ne stau în atentie.

. : . sus

C. Obiceiuri si traditii

Referitor la obiceiuri gesturi ritualice. credinte ce tin de mentalitatea traditionala, remarcam si în manifestarea acestora, fenomenul similitudinilor ca fenomen social. Aceasta se datoreaza acelor aspecte ce tin de arhetipuri, de gândirea arhaica. Variabilitatea se datoreaza aspectelor ce tin de religie, de calendarul de rit vechi (la care se renunta din ce în ce mai mult) si care nu constituie mobilul demersului nostru.

Credinte si obiceiuri legate de construirea casei. Întâlnim aceste credinte care au o vechime ce trimite spre perioade arhaice si în satele studiate, evident cu anumite manifestari care tin de perioada moderna. Pastrarea însa a credintei ca locul pentru casa trebuie "sa fie curat" cât si a credintei ca noua casa trebuie sa fie purificata pentru a fi ferita de rele, releva ca lumea moderna nu se detaseaza în totalitate de ceea ce traditia a creat, mai ales când este vorba de un început de o noua existenta. Cu unele mici particularitati, credintele legate de construirea casei sunt aceleasi în toate satele studiate. În momentul în care începea constructia casei, se punea un ban în groapa pentru prima furca, numita si "stâlpul casei". Apoi locul se stropea cu aghiasma "ca sa fie curat". De asemenea când începea lipitul peretilor din stuf cu ceamur, se facea o cruce mica din lemn la care se puneau flori, ,,un servet'' (stergar) si un ban. La terminarea constructiei banul si servetul erau luate de catre mester, iar crucea ramânea în pod. La terminarea casei se chema preotul si se sfintea. Erau invitati vecinii, rudele, mesterii si nu erau uitati cei care ajutasera la facutul ceamurului. Se obisnuia ca invitatii sa nu vina cu mâna goala. Ei aduceau ca daruri de casa noua, în genere, vase de bucatarie si alte obiecte de uz.

În contextul similitudinilor subliniem câteva note particulare, fara însa a le putea subordona diferentelor, ca fenomen al coetnicitatii. Astfel la Pardina cu ocazia sfintirii casei se bateau patru cuie mici de lemn în cei patru pereti, în forma de cruce (la rasarit, apus, miaza-zi si miaza-noapte). Lemnul din care se faceau cuisoarele era dintr-o esenta speciala pe care localnicii o numeau "osecena". Si o alta nota particulara, evidentiem la localnicii Iipoveni care au mentionat mai mult despre sfintirea casei de catre preot, drept obicei, si mai rar simt cei care amintesc de existenta altor credinte. Deseori localnicii lipoveni marturisesc "ca acum mai fac si ei ca ceilalti" dar ca altadata doar sfinteau casa.

Probabil ca cercetarile ulterioare vor aduce lamuriri asupra acestui aspect al mentalitatii populatiei lipovenesti.

Cercetarile de teren efectuate în întreg arealul Deltei Dunarii releva si practicarea altor traditii decât cele referitoare la construirea unei case. O serie de credinte si traditii trimit la normele etice ale comportamentului uman în diferite momente de viata sau sunt legate de anumite îndeletniciri (agricultura, pescuitul). Referitor la aceste credinte, gesturi ritualice, obiceiuri, pentru satele ce ne stau în atentie, ne vom referi doar la cele care s-au evidentiat ca practici în acest areal si pe care ni le-au mentionat subiectii interviurilor noastre.

Traditii legate de agricultura. În vreme de seceta se faceau slujbe religioase pentru ploaie. Pentru a aduce ploaia, dincolo de slujbele oficiate de preot, în aceeasi zi oamenii se udau cu apa. Gestul trimite spre ritualurile ce tin de magia imitativa. O alta norma ce tinea de credinta era interdictia de a se lucra în gradina în ziua de joi în perioada dintre sarbatoarea Pastelui si Înaltare.

Traditii legate de pescuit. În acest sens amintim ca în aceste sate ne-a fost mentionat ca gest ritualic doar sfintirea sculelor pentru pescuit prin slujba religioasa oficiata de preot când se iesea pentru prima data la pescuit în anul sau în sezonul respectiv.

Mentionam ca spre deosebire de alte localitati din Delta Dunarii, în cele supuse analizei în prezentul demers, cercetarile referitoare la credinte, obiceiuri releva practicarea unui numar mic a acestora. E posibil ca fenomenul sa se datoreze atât procesului demografic cu totul special în aceste localitati (miscarea de populatie pâna la 1970, plecarea localnicilor dupa 1970, venirea muncitorilor din alte parti pentru diferite lucrari de agricultura) cât si apropierii de oras.

Cercetarile ulterioare atât din perspectiva mentalitatilor cât si a celorlalte segmente de viata sociala analizate sau a celor care pot constitui un alt mobil al unui demers stiintific, pot releva aspecte inedite în cadrul fenomenului coetnicitatii în întreaga zona a Deltei Dunarii.

. : . sus

Bibliografie

Analele Stiintifice ale Institutului National de Cercetare - Dezvoltare Delta Dunarii, Tulcea, 1993 - 2002, Editura Tehnica, Bucuresti.

Dobrogea. Cincizeci de ani de viata româneasca, ed. Ex Ponto, editia a II-a, Constanta, 2003.

Lista Rosie a speciilor de plante si animale din Rezervatia Biosferei Delta Dunarii , editata de Fundatia Aves: 6 - 30.

Arbore, Al. P., La culture romaine en Dobroudja - Extrait de la Dobroudja, Bucarest, 1938.

Arbore, Constantin, La culture roumaine en Dobroudja - Extrait de La Dobroudja , Bucarest, 1938.

Baboianu, Grigore, Goriup Paul, 1998, Obiectivele de management pentru conservarea biodiversitatii si dezvoltarea durabila a Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii - România, Editura Information Press, Newbury RG14 5SJ, UK: 1 - 26

Badescu Ilie, Abraham Dorel, Fenomenul etnic între stiinta si ideologie, în vol. Sociologie româneasca - S.N. nr. 2-3/1994.

Badescu, Ilie, Abraham, Dorel, Fenomenul etnic între stiinta si ideologie în Sociologie româneasca , S.N. nr. 2-3, 1994.

Bratescu, Constantin, Populatia Dobrogei, Analele Dobrogei, 9, 1928, 1.

Ciocârlan, Vasile, 1994, Flora Deltei Dunarii. Cormophyta, Editura Ceres, Bucuresti: 5 - 20.

Damian, Oana , Andone, Corneliu; Vasile, Mihai , Cetatea bizantina de la Nufaru. Despre problemele unui sit suprapus de o asezare contemporana, Peuce, SN 1(14), 2003, 237 - 266.

Danescu Grigore, Dictionarul geografic, statistic si istoric al judetului Tulcea, Bucuresti, 1896.

Fontes Historiae Daco-Romane, IV , Scriitori si acte bizantine , Bucuresti, 1983.

Ghiata, Anca, Contributii noi privind unele aspecte ale societatii românesti din Dobrogea în secolele XV - XIX, Analele Academiei. Memoriile Sectiunii de Stiinte Istorice, s.IV, t. 1, 1975 - 1976, Bucuresti, 1978.

Giurescu, Constantin, Stiri despre populatia româneasca din Dobrogea în harti medievale si moderne, Constanta, Muzeul de Arheologie, f.a.

Ionescu, M.D., Dobrogea în pragul veacului al XX-lea, Bucuresti, 1904.

Iorga, Nicolae, Istoria românilor prin calatori, I - II, Bucuresti, 1928.

Miclea, Ion, 1983, Delta Dunarii, Editura Sport-Turism, Bucuresti.

Panighiant, Eugen, Le Delta du Dabube et l'ensemble lagunaire Razelm, guide touristique, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1995.

Pârâu, Steluta, Dobrogea - coordonatele unei zone de locuire interetnica, în revista Steaua Dobrogei , Casa Corpului Didactic Tulcea, 2000, anul II, nr. 1(5) (I); nr. 6-7 (II); nr. 4(8); (III)

Pârâu, Steluta, Interferente în arta populara româneasca, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1989.

Pârâu, Steluta, Lumina si culoare în amenajarea estetica a spatiului taranesc traditional de locuit la români, Editura Fundatiei Universitare "Dunarea de Jos" Galati, 2001.

Radulescu, Adrian, Bitoleanu, Ion, Istoria Dobrogei, Ed. Ex Ponto, Constanta, 1998.

Romanescu, Gheorghe, Geneza si evolutia Deltei Dunarii, Bucure;ti, 1998.

Stoica Georgeta, Gazdaru Adrian, Comunitatile rurale si mediul înconjurator, în Imagini si permanente în etnologia româneasca, Chisinau, 1982.

Suceveanu, Alexandru, Barnea, Alexandru, La Dobroudja romaine, Bucuresti, 1991.

Suceveanu, Alexandru, Zahariade, Mihail, Topoleanu, Florin, Poenaru Bordea, Gheorghe, Halmyris, I, Ed. Nereamia Napocae, 2003.

. : . sus